Dacă ar fi să alegem un singur soi de strugure alb care a cucerit inimile viticultorilor și ale iubitorilor de vin de pe toate continentele, acela ar fi, fără îndoială, Chardonnay. Nu doar că este unul dintre cele mai plantate soiuri de struguri din lume — peste 210.000 de hectare, potrivit statisticilor internaționale recente — dar și unul dintre cele mai versatile, adaptabile și expresive în funcție de terroir și stilul de vinificare.
Totul începe în regiunea Burgundia, în inima Franței, unde soiul și-a câștigat faima cu secole în urmă. Aici, într-un peisaj modelat de timp și tradiție, Chardonnay a fost cultivat pentru prima dată în jurul secolului al X-lea. Numele său provine de la satul Chardonnay, situat în regiunea Mâconnais, un loc unde încă se mai găsesc unele dintre cele mai autentice expresii ale soiului.
Cercetările genetice moderne au arătat că Chardonnay este rezultatul unei încrucișări naturale între Pinot Noir și un soi aproape dispărut numit Gouais Blanc — un strugure umil cultivat de țărani în Evul Mediu. Astfel, Chardonnay îmbină noblețea Pinot-ului cu vigoarea și rezistența Gouais-ului, o combinație care l-a transformat într-un campion universal al viticulturii.
În scurt timp, Chardonnay a fost adoptat și în Champagne, unde calitățile sale – aciditatea ridicată, prospețimea și finețea – s-au dovedit esențiale pentru crearea unora dintre cele mai apreciate vinuri spumante din lume. De acolo, drumul a fost deschis către întreaga Franță și, ulterior, către toate colțurile planetei.
Spre deosebire de alte soiuri, Chardonnay a fost primit cu brațele deschise în toate zonele viticole importante ale lumii. Motivul? Capacitatea extraordinară de adaptare. Fie că este cultivat în climat rece, temperate sau calde, acest soi reușește să producă vinuri interesante, diverse, memorabile.
Globalizarea vinului și ascensiunea internațională
În secolul XX, odată cu expansiunea viticulturii în Lumea Nouă – în special în SUA, Australia, Africa de Sud și America de Sud – Chardonnay a devenit un soi de referință. Fiecare țară și fiecare regiune și-a pus amprenta stilistică asupra vinului rezultat, iar consumatorii au început să caute eticheta „Chardonnay” ca un simbol de calitate.
Astăzi, este imposibil să intri într-un magazin de vinuri sau într-un restaurant fără să găsești cel puțin un Chardonnay. De la versiunile tinere, proaspete, ideale pentru o seară relaxantă de vară, la vinurile complexe, baricate, care pot rivaliza cu cele mai rafinate vinuri roșii, Chardonnay este prezent peste tot. Și nu doar prezent – ci iubit.
Puține soiuri de struguri au capacitatea de a reflecta cu atâta fidelitate caracteristicile solului, climei și mâinii omului precum o face Chardonnay. Acest soi nu are o aromă dominantă care să-l definească — și tocmai acest „vid” îl face fascinant: el absoarbe totul din jur și îl transmite în pahar. De aceea, un Chardonnay de Chablis nu seamănă cu unul din California sau din Australia. Fiecare regiune își lasă amprenta, fiecare terroir își spune povestea.
Dacă vrei să înțelegi cu adevărat Chardonnay, trebuie să pornești din Burgundia. Aici, în Côte d’Or și în special în Côte de Beaune, Chardonnay capătă forme sublime. Denumiri precum Meursault, Puligny-Montrachet, Chassagne-Montrachet sau Corton-Charlemagne sunt sinonime cu perfecțiunea.
Solurile calcaroase și clima temperată oferă vinuri cu aciditate vibrantă, structură fină și o complexitate care se amplifică odată cu timpul iar notele de alune, miere, citrice coapte, unt și cremă se îmbină armonios cu discreția baricului, în vinuri ce pot evolua zeci de ani.
La polul opus, Chablis, situat mai la nord, produce Chardonnay complet diferit. Aici, solurile pline de fosile marine și clima răcoroasă dau naștere unui stil pur, mineral, auster, cu note de lămâie, măr verde și cremene. În Chablis se simte cu adevărat rădăcina de piatră a soiului.
În regiunea Champagne, Chardonnay nu este doar un soi, ci o coloană vertebrală a tradiției. Folosit în amestec cu Pinot Noir și Pinot Meunier, aduce structură, finețe și capacitate de învechire. Iar când este vinificat singur, în stilul Blanc de Blancs, creează vinuri spumante delicate, vibrante, cu textură cremoasă și o eleganță clasică greu de egalat.
California – opulență, soare și baric
În Statele Unite, Chardonnay a fost adoptat cu entuziasm, devenind în scurt timp cel mai plantat soi alb. Regiuni precum Napa Valley, Sonoma Coast, Santa Barbara sau Russian River Valley oferă interpretări moderne, adesea mai generoase: vinuri corpolente, bogate în arome de mango, ananas, vanilie și toast, maturate în butoaie noi de stejar.
Stilul „californian” a fost cândva sinonim cu opulența — de unde și controversa „ABC” (Anything But Chardonnay) — dar multe crame moderne au început să producă vinuri mai echilibrate, cu aciditate mai bună și mai puțin lemn.
Australia – stiluri în metamorfoză
Australia a trecut printr-o adevărată revoluție în vinificarea Chardonnay. De la stilurile greoaie și baricate ale anilor ‘90, a evoluat spre vinuri proaspete, elegante și pline de tensiune, mai ales în regiuni răcoroase precum:
Alte regiuni remarcabile
Chardonnay este, în mod paradoxal, un soi fără o personalitate proprie, dar care împrumută perfect personalitatea locului în care crește. Este cameleonic, generos și expresiv. Este, poate, singurul soi care poate fi rustic sau aristocrat, feminin sau puternic, delicat sau amplu — în funcție de mâna care-l ghidează.
La prima vedere, un rând de viță de vie pare identic cu altul. Dar, în spatele aspectului uniform al unei plantații de Chardonnay, se ascunde o lume genetică fascinantă, plină de nuanțe. Aici intervin clonele — variații genetice selecționate ale aceluiași soi, fiecare cu propriile caracteristici de aromă, productivitate și comportament în vie.
Pentru pasionații de vinuri, cunoașterea clonelor este o incursiune în culisele vinificării de calitate. Pentru viticultori și oenologi, ele sunt instrumente esențiale în definirea stilului dorit.
Ce este o clonă?
O clonă este o variantă genetică a unui soi de strugure obținută prin înmulțire vegetativă (butășire), selectată pentru anumite trăsături favorabile. Spre deosebire de o „încrucișare” între soiuri, clonarea păstrează identitatea genetică de bază a soiului, dar scoate la lumină variații subtile — în ritmul de coacere, mărimea ciorchinelui, grosimea pieliței, susceptibilitatea la boli sau expresia aromatică.
În cazul Chardonnay-ului, această diversitate a fost o binecuvântare: s-au dezvoltat zeci de clone adaptate diverselor regiuni, climate și stiluri de vinificare.
Clonele Dijon – rafinamentul Burgundiei
Cea mai cunoscută familie de clone provine, cum era de așteptat, din Franța. Clonele Dijon (cunoscute și sub numele de ENTAV-INRA) au fost selecționate în Burgundia pentru echilibrul lor între calitate și adaptabilitate.
Aceste clone sunt preferate de multe crame premium din întreaga lume — inclusiv în România — pentru finețea și expresia aromatică pe care o oferă.
Clonele americane – expresivitate și productivitate
În California și Oregon, au fost dezvoltate și selecționate clone adaptate condițiilor locale:
Clonele selecționate în Champagne
În regiunea Champagne, selecția clonelor este ghidată de un obiectiv clar: aciditate ridicată, coacere lentă și structură pentru învechire. De aceea, clonele folosite aici sunt diferite de cele din Burgundia:
Acestea au randamente mai mici, pielițe groase (pentru a face față presiunii în timpul presării pentru spumant) și o aciditate naturală excelentă, care susține vinul în timpul maturării pe drojdii.
Clonele tradiționale din Italia și România
În regiunile viticole vechi ale Europei – inclusiv România – încă se întâlnesc plantații de clone locale, nemicroselecționate, numite adesea clone „massale” (rezultatul unei selecții empirice din vie, nu din laborator). Acestea pot oferi complexitate și diversitate, dar și o anumită variabilitate de la un an la altul.
În România, în special în zonele istorice precum Cotești sau Dealu Mare, se găsesc combinații între clone Dijon și clone selecționate local, ceea ce oferă vinificatorilor o paletă largă de opțiuni stilistice.
De ce contează clonele pentru băutorul de vin? Pentru că ele sunt începutul poveștii din pahar. Fără o alegere bună în vie, nici cel mai talentat oenolog nu poate crea un vin memorabil. În spatele unui Chardonnay elegant, echilibrat și expresiv, stă întotdeauna o clonă (sau un amestec de clone) aleasă cu grijă, potrivită pentru sol, climă și viziunea cramei.
Dacă strugurele este materia primă, vinificarea este arta. Și puține soiuri permit o paletă atât de largă de interpretări ca Chardonnay. Este soiul cameleonic prin excelență, cel care se lasă modelat fără să opună rezistență. Tocmai de aceea, în mâinile unui vinificator talentat, poate deveni orice: un vin crocant și vioi, un spumant sofisticat sau o capodoperă baricată cu complexitate aristocratică.
Există un tip de Chardonnay care nu caută să impresioneze prin artificii, ci mai degrabă prin sinceritate. Este acel vin care își păstrează esența intactă, fără lemn, fără intervenții puternice, fără mască. În locurile unde clima este blândă sau chiar răcoroasă, iar viticultorii urmăresc claritatea și fidelitatea față de natură, acest stil este preferat: Chardonnay-ul vinificat în inox, pur, tăios, expresiv.
În pahar, pare să aducă o briză de dimineață. Notele de măr verde, pere coapte și lime se împletesc cu flori albe de salcâm și o mineralitate discretă, aproape salină, ca o piatră umedă atinsă de rouă. Nimic nu este în plus, nimic nu este împins cu forța — doar ceea ce natura a pus în strugure.
Textura acestui vin este crocanță, vibrantă, cu o aciditate ridicată care face ca fiecare înghițitură să pară tăiată cu o lamă fină. Este genul de Chardonnay care nu se vrea sofisticat, dar tocmai prin asta devine elegant. Finalul său este curat, drept, cu o senzație de prospețime care persistă pe palat ca o amintire plăcută de vară.
Și totuși, simplitatea acestui stil nu înseamnă superficialitate. Unele exemplare, deși gândite pentru consum tânăr, se transformă cu timpul. Cu un an sau doi de odihnă în sticlă, apar tonuri de fân uscat, miere de salcâm, alune crude, semn că și simplitatea poate îmbătrâni frumos atunci când este construită cu răbdare.
Într-o lume vinicolă în care baricul și extractul pot domina, Chardonnay-ul vinificat în inox rămâne o declarație de onestitate și terroir. Este felul prin care vinul îți spune: „Așa sunt eu, așa a fost anul, așa este pământul de aici.”
Există un moment în viața fiecărui Chardonnay când decide să se oprească din alergat și să respire adânc. Acela este momentul când intră în butoiul de stejar. Acolo, în liniștea pivniței, departe de lumină și grabă, strugurele începe o metamorfoză. Nu se mai exprimă prin prospețime și zâmbet, ci prin profunzime, textură și înțelepciune.
Un Chardonnay baricat nu se oferă din prima. În pahar, se deschide lent, ca o conversație cu cineva rafinat. Aromele de unt topit, migdale prăjite, vanilie și pâine coaptă nu sunt niciodată stridente — ele vin în valuri, întotdeauna în echilibru cu fructul de dedesubt. Uneori, poți simți și o atingere de piersică coaptă, ananas sau cremă de patiserie.
Textura este mătăsoasă, uneori chiar ușor onctuoasă. Aciditatea nu dispare, dar se îmblânzește. Totul devine mai rotund, mai amplu, ca o pânză pe care vinificatorul a pictat cu nuanțe fine, strat după strat.
Butoaiele de stejar – fie ele franțuzești, cu aromă subtilă de toast, fie americane, cu o notă dulceagă de vanilie – nu sunt simple recipiente. Sunt parteneri de dans ai vinului. Dacă sunt noi, imprimă caracter. Dacă sunt folosite, doar învăluie discret. Iar vinul, dacă e bine făcut, nu e despre lemn, ci despre echilibru.
Un Chardonnay baricat cere răbdare. Și o cină potrivită. Alături de un preparat din pește cu sos beurre blanc, de un pui cu ciuperci sau chiar de o brânză maturată, își găsește adevărata voce. Este vinul care nu doar însoțește, ci înobilează.
Fermentația malolactică – când vinul capătă glas de catifea
Puțini știu că, după ce fermentația alcoolică s-a încheiat, vinul mai poate trece printr-o transformare tăcută, dar profundă. Se numește fermentație malolactică și este momentul când colțurile se rotunjesc, iar vinul devine mai cald, mai domol, mai „uman”.
Acidul malic — acela care seamănă cu aciditatea dintr-un măr verde — este transformat de bacterii oenologice în acid lactic, mai moale, mai blând. Iar această tranziție lasă în urmă arome subtile de unt, smântână, iaurt fin, adesea greu de definit, dar imposibil de uitat.
Nu toate Chardonnay-urile trec prin această etapă. Vinurile proaspete, crocante, vinificate în inox o evită pentru a păstra aciditatea vie. Dar acolo unde se dorește un vin mai amplu, mai rotunjit, fermentația malolactică devine o piesă-cheie în construcția aromelor.
Rezultatul? Un Chardonnay cu o textură cremoasă, aproape gurmandă, care pare să alunece în palat ca o catifea lichidă. Uneori, această fermentație are loc chiar în butoi, simultan cu maturarea pe drojdii, adăugând și mai multă profunzime.
Este o intervenție fină, invizibilă aproape, dar care poate face diferența între un vin bun și unul memorabil.
Sunt vinuri care vorbesc direct, dintr-o singură frază, și sunt vinuri care îți spun o poveste. Chardonnay-ul, când este bine făcut, este genul de vin care se deschide în capitole, ca un roman scris cu răbdare și nuanță. Fiecare sticlă e un univers aromatic, iar fiecare nivel — primar, secundar, terțiar — adaugă profunzime.
Aromele primare – începutul poveștii
Primul contact cu un Chardonnay bine făcut seamănă cu o dimineață de primăvară în care deschizi larg fereastra și lași aerul curat să-ți inunde simțurile. E un moment de sinceritate, de prospețime, în care vinul nu se ascunde, nu joacă niciun rol, ci se arată așa cum este: tânăr, viu, autentic.
În acest început de poveste, vinul îți oferă mărul verde, proaspăt tăiat, cu suculența aceea care face gura să tresară și obrajii să se adune într-un zâmbet. Apoi vine para albă, coaptă, dar elegantă, cu o dulceață fină, abia sugerată. E ca o conversație domoală între fructe de livadă, sub o lumină blândă de mai.
Pentru vinurile din zone mai răcoroase, apar accente de lime și grepfrut, cu un freamăt acid și o energie care pulsează în fiecare picătură. Sunt vinuri care nu se așază, ci dansează. Iar acolo unde clima e mai caldă, în pahar se rostogolesc piersici zemoase, pepene galben, mango discret, dând vinului rotunjime, moliciune și un aer de vară târzie.
În fundal, aproape ca o amintire parfumată, se strecoară florile albe – salcâmul, caprifoiul, poate chiar o adiere de floare de măr. Nu se impun, dar îmbracă vinul într-o eleganță subtilă, ca o eșarfă de borangic uitată pe marginea unei mese la apus.
Toate aceste arome — simple, pure, dar nicicând banale — sunt ecoul direct al anului viticol și al locului de unde vin strugurii. Sunt amprentele soarelui, ale ploii, ale solului, lăsate cu grijă pe pielea Chardonnay-ului și apoi păstrate cu delicatețe de vinificator. Sunt începutul unei povești pe care vinul o spune fără să ridice vocea — dar care, odată auzită, te face să vrei să asculți mai departe.
Aromele secundare – influența enologului
După ce natura și-a spus povestea prin fruct, vine rândul omului să-și lase amprenta. Nu brutal, nu ostentativ, ci cu finețea unui artizan care știe când să intervină și când să lase materia să respire. În acest punct, Chardonnay-ul intră în dialog cu crama — cu vasul în care a fermentat, cu lemnul în care a fost lăsat să se liniștească, cu alegerile tehnice ale vinificatorului care, clipă de clipă, modelează identitatea finală a vinului.
Dacă vinul este păstrat în tancuri de inox, el rămâne fidel prospețimii fructului. Dar chiar și așa, pot apărea note discrete, abia șoptite, de cremene sau piatră udă, ca și cum vinul ar fi fost atins de o ploaie scurtă de vară pe o alee pietruită. Este o mineralitate elegantă, care dă adâncime și o senzație de precizie.
Dacă vinificatorul decide să lase vinul să treacă prin fermentația malolactică, atunci Chardonnay-ul capătă o altă textură. Aici se strecoară arome de unt fin, smântână dulce, iaurt proaspăt, care îmbracă fructul într-o senzație moale, aproape gurmandă. Nu e vorba de greutate, ci de rotunjime, de o curgere lină pe palat, ca o catifea lichidă.
Iar atunci când vinul este lăsat să se odihnească în butoi de stejar, totul se schimbă. Lemnul vorbește — dar nu în fraze dure, ci în tonuri calde: vanilie fină, nuci prăjite, alune rumenite, pâine coaptă, poate chiar un strop de caramel topit. Chardonnay-ul se adâncește, devine mai grav, mai serios, dar și infinit mai seducător. Nu mai e doar un vin de vară, ci unul care poate ține companie unui gând adânc, unei mese bogate, unei seri care se prelungește fără grabă.
Această etapă este, de fapt, camera de machiaj a teatrului. Aici, vinul nu-și pierde identitatea, ci o accentuează. Nu se ascunde în spatele lemnului sau al texturii, ci își găsește o nouă voce, mai amplă, mai profundă. Iar când toate aceste intervenții sunt făcute cu măsură, Chardonnay-ul nu devine altceva, ci devine el însuși – dar mai complex, mai rotunjit, mai memorabil.
Aromele terțiare – timpul care șoptește
Există vinuri care, odată îmbuteliate, își trăiesc gloria în primul an și apoi dispar în uitare. Dar Chardonnay-ul — atunci când este bine făcut, cu răbdare și respect — are harul rar de a îmbătrâni frumos. Nu se grăbește să impresioneze, nu se teme de ani, ci dimpotrivă: se lasă atins de timp ca de un mentor blând, care nu schimbă esența, ci o adâncește.
În această etapă, a aromelor terțiare, vinul începe să vorbească altfel. Nu mai poartă parfumurile exuberante ale tinereții, ci amintiri sedimentate, fragmente de toamnă, de liniște, de pivniță rece în care sticla așteaptă fără grabă.
Se simte mai întâi mierea de salcâm, cu dulceața ei nobilă și discretă, ca o atingere caldă pe tâmplă. Apoi vin notele de frunze uscate, fân cosit, ceai alb, care te duc cu gândul la biblioteci vechi, la pagini răsfoite într-o după-amiază târzie, la conversații care nu mai au nevoie de cuvinte.
Pe măsură ce vinul se deschide, apar nuci crude, alune, ceară de albine — semne clare că vinul a fost păstrat cu grijă, în tăcere, și a învățat ceva din fiecare an care a trecut peste el. Aici, Chardonnay-ul devine grav fără să fie greu, profund fără să fie apăsător.
Iar în exemplarele cu adevărat vechi, rare și speciale, se ivesc note aproape mistice: ciuperci albe, cremene, chiar o adiere de petrol, acel parfum ciudat și fascinant care apare uneori în vinurile din Chablis bine maturate. Este un ecou îndepărtat, dar recognoscibil, al unei nobleți tăcute.
În acest stadiu, vinul nu mai flutură arome ca pe niște steaguri, nu mai are nevoie să strige. El șoptește. Și ce șoapte! Pline de experiență, de melancolie, de o eleganță matură care nu se învață, ci se trăiește. Sunt șoaptele unui vin care a fost martor al timpului și a ales să rămână demn, sincer și profund.
Într-o lume în care vinul este adesea grăbit, standardizat sau tratat superficial, la Crama Girboiu, Chardonnay-ul este privit altfel. Cu răbdare. Cu respect. Cu o atenție care începe nu în cramă, ci în vie, acolo unde totul contează — de la expunerea la soare și aerisirea ciorchinelui, până la momentul exact al recoltării. Aici, fiecare plantă este supravegheată ca un copil care se pregătește pentru un rol important. Și pe bună dreptate: Chardonnay este unul dintre cele mai prețuite soiuri cultivate de cramă, un soi căruia i se oferă tot ce are mai bun terroir-ul din Cotești.
Această grijă nu se oprește odată cu culesul. În cramă, Chardonnay-ul urmează două drumuri complementare: unul care duce spre vinificarea în inox, pentru a păstra prospețimea și finețea soiului, și altul care urcă spre rafinament, prin fermentare și maturare sur lie în baricuri de stejar, acolo unde vinul capătă adâncime, volum și noblețe.
Rezultatul? Vinuri cu personalitate, echilibru și caracter internațional — vinuri care nu doar spun o poveste frumoasă, ci o spun bine.
Petite Helena Premium White Blend – subtilitate și armonie într-un cupaj nobil
Una dintre creațiile emblematice este Petite Helena Premium White Blend, un vin care surprinde prin finețe și rafinament. Cupajul este dominat de Chardonnay (70%) fermentat în baric, care conferă corpolență, structură și arome stratificate, învăluite într-o textură catifelată. Este un vin alb cu alură de bijuterie: delicat și expresiv, curat dar complex, cu un echilibru ce pare desenat cu mâna.
Bacanta Chardonnay – profunzimea stejarului și identitatea locului
Cei care caută un Chardonnay amplu, cu suflet și energie, vor regăsi în Bacanta Chardonnay o expresie matură, dar vie. Fermentarea și maturarea în butoaie de stejar bine selecționate dau naștere unui vin rotund, cu arome de fruct copt, vanilie fină, nuci albe și o mineralitate care sprijină totul ca un filigran invizibil. Este vinul care știe să impresioneze, dar o face cu eleganță, nu cu zgomot.
Vinoteca Bacanta Chardonnay 2017 – o Mare medalie de aur pentru răbdare și excelență
Poate cea mai frumoasă recunoaștere a pasiunii și efortului susținut a venit odată cu Vinoteca Bacanta Chardonnay 2017, vinul care a primit distincția Grand Gold la Concours Mondial de Bruxelles 2025 — și nu oricum, ci fiind singurul vin alb din România recompensat astfel. Este un vin care a învățat să respire în sticlă, să îmbătrânească cu demnitate, să-și deschidă aromele cu lentorile firești ale timpului. Un Chardonnay de colecție, dar și de poveste.
La Crama Girboiu, Chardonnay nu este doar un soi internațional plantat pe pământ românesc. Este un partener de drum, un confident, o oglindă a terroir-ului din Cotești, modelată cu grijă de mâinile celor care iubesc vinul cu adevărat. Și poate tocmai de aceea, din fiecare sticlă se simte nu doar tehnica sau terroir-ul, ci un fel de promisiune discretă: că România are, și va avea, Chardonnay-uri care pot sta alături de cele mai bune din lume.
Chardonnay – o lume întreagă într-un singur pahar
Chardonnay nu este doar un soi. Este un limbaj universal al vinului, o formă de exprimare care traversează continente, stiluri, generații. Este soiul care nu impune, ci se adaptează. Care nu se laudă, dar impresionează. De la mineralitatea pură a Chablis-ului la opulența baricată din Napa, de la efervescența elegantă a Champagne-ului la expresiile moderne din România, Chardonnay este un actor versatil cu o singură constantă: capacitatea de a reflecta locul și omul.
Pentru iubitorii de vin aflați la început de drum, este un soi primitor, clar și ușor de înțeles. Pentru cei avansați, este o provocare infinită, o lecție de subtilitate și echilibru. Și pentru cramele care aleg să-l cultive — cum este Crama Girboiu — este o declarație de intenție: aceea că perfecțiunea se caută în detaliu, în tăcere, în răbdare.
A bea un Chardonnay bun nu înseamnă doar a savura un vin alb. Înseamnă a parcurge o poveste care începe în vie, trece prin butoaie, tancuri și sticle, și ajunge, în cele din urmă, în paharul tău. O poveste care poate fi solară sau gravă, proaspătă sau matură, dar întotdeauna sinceră.
Iar când această poveste este spusă de terroir-ul de la Cotești și scrisă de mâna unei echipe care își iubește meseria, atunci Chardonnay devine mai mult decât un vin: devine o expresie autentică a locului și a pasiunii care îl animă.
Recomandarile Noastre
Intră în comunitatea Exclusivă Crama Gîrboiu
și beneficiezi de 50 LEI VOUCHER la urmatoarea achiziție, oferte și REDUCERI exclusive plus informații utile despre VIN.
