Când vine iarna, nimic nu încălzește sufletul mai repede decât aroma vinului fiert care umple casa. Mirosul de scorțișoară, cuișoare și portocală trezește instant amintiri, iar aburul dulce-amărui al vinului roșu sau alb devine ritualul care anunță sărbătorile. Vinul fiert nu este doar o băutură: este o invitație la liniște, la tihnă, la momente împărtășite cu cei dragi. Este gustul iernii în forma lui cea mai caldă.
În România, tradiția vinului fiert este la fel de puternică precum colindele sau cozonacul. Îl bem la târguri, în casele bunicilor, la sărbători sau la serile tihnite de acasă. Dar vinul fiert are o istorie mult mai veche decât credem.
O scurtă istorie a vinului fiert în lume și în România
Vinul fiert este o băutură cu o istorie lungă, care pornește din Roma antică. Romanii încălzeau vinul cu scorțișoară, foi de dafin, miere și condimente exotice, crezând că este un tonic pentru sănătate și o băutură a celor privilegiați. De acolo s-a răspândit în Europa, adaptându-se fiecărei culturi.
În Germania a apărut celebrul Glühwein, dulce și intens aromat. În Scandinavia a devenit Glögg, cu stafide și migdale, iar englezii au creat varianta numită mulled wine, mai citrică și mai discret condimentată.
În România, vinul fiert nu a fost niciodată doar o băutură, ci o expresie firească a iernii, a muncii în gospodărie și a sărbătorilor tradiționale. Spre deosebire de rețetele occidentale, încărcate cu condimente exotice și citrice, vinul fiert românesc s-a născut din simplitate, din ceea ce avea satul la îndemână și din nevoia de a încălzi trupul și sufletul în lunile reci.
În secolele trecute, în mediul rural, vinul era încălzit pe sobă, în oale de lut sau tuciuri mici, și se consuma în special la lucrările de iarnă — la tăiatul porcului, la stâne, la treburile de câmp rămase pentru decembrie sau la adunările de seară. Băutura avea în primul rând un rol practic: să încălzească oamenii și să le ridice moralul în zilele scurte și reci.
Tradițional, în vinul fiert românesc se adăugau felii de mere — fructe care se păstrau toată iarna în beciuri și poduri, fiind disponibile în orice gospodărie. Aroma lor dulceagă și blândă parfuma discret vinul, fără a schimba radical gustul. În unele zone se adăuga și coajă de gutuie, pentru un parfum intens și o notă ușor acrișoară, foarte apreciată.
Condimentele erau puține și folosite cu economie. Scorțișoara și cuișoarele nu făceau parte din tradiția străveche, ci au apărut în mod ocazional, când cineva „făcea rost” de ele — erau considerate ingrediente rare, adesea aduse din comerțul doar sezonier al orașelor mai mari. În schimb, un condiment surprinzător, dar autentic, era piperul boabe, folosit în special în Ardeal și Banat pentru o notă picantă, discretă, dar energizantă.
Indulcirea se făcea fie cu zahăr ars, pregătit direct în oală pentru a da culoare și un gust ușor caramelizat, fie cu miere, în gospodăriile care aveau stupi. Aceasta este, probabil, cea mai veche formă de vin fiert de pe teritoriul românesc.
Varianta modernă cu portocală este o reinterpretare apărută după 1990, odată cu accesul mult mai generos la citrice și cu influențele vinului fiert occidental, în special ale Glühwein-ului german. Înainte de asta, portocala era un lux de sărbătoare, nu un ingredient pentru rețete de zi cu zi. Astăzi însă, portocala a devenit asociată aproape instantaneu cu vinul fiert, dar ea nu figurează în rețeta tradițională românească.
Vinul folosit era întotdeauna unul de casă, aproape întotdeauna roșu, din butoaie de țuică sau vin păstrate în pivniță. Vinul alb fiert exista, dar rar, și mai ales în zonele viticole unde vinul alb era predominant în cultură.
Așa s-a născut vinul fiert românesc: din simplitate, autenticitate și utilitate. O băutură modestă, dar încărcată de tradiție, care astăzi a devenit un simbol al iernii și al convivialității. În fiecare cană se simte o parte din trecut — soba încinsă, zăpada de afară, oamenii adunați în jurul mesei, și bucuria de a sta împreună în ciuda frigului de afară.
Pentru ca vinul fiert să aibă aromă, căldură și personalitate, totul începe cu vinul potrivit. Tradiția românească s-a bazat întotdeauna pe vinul roșu, un vin „de casă”, curat și rotund, perfect pentru serile lungi de iarnă. Vinul roșu își păstrează structura la încălzire, iar fructul lui natural se împletește cu scorțișoara, piperul, merele și gustul caramelizat al zahărului ars.
Astăzi însă, avem la dispoziție vinuri mult mai diverse, iar fiecare dintre ele poate da o notă diferită vinului fiert. De pildă, dacă vrei să rămâi în zona autentică, tradițională, dar cu o prospețime modernă, Livia Fetească Neagră este o alegere minunată. Este un vin tânăr, proaspăt și fructat, cu note de vișine și cireșe negre, suficient de delicat pentru a nu domina condimentele, dar destul de expresiv pentru a da vinului fiert un gust rotund și prietenos.
Cei care își doresc un vin fiert cu mai multă structură, mai bogat în arome, pot alege un vin roșu mai complex. Epicentrum Rouge, un cupaj îndrăzneț și bine echilibrat, aduce corp și intensitate vinului fiert. Condimentele capătă profunzime, iar băutura devine mai catifelată și mai amplă, perfectă pentru cei care iubesc un vin fiert cu personalitate.
Iar pentru momentele în care vrei să oferi ceva cu adevărat special, Tectonic Rezerva Cuvee Roșu este alegerea celor pretențioși. Structurat, matur, cu arome intense și complexe, transformă vinul fiert într-o băutură de sărbătoare sofisticată. Este vinul pe care îl alegi când vrei să impresionezi sau când îți dorești să îți răsfeți invitații cu ceva memorabil.
Dar vinul fiert nu trebuie să fie întotdeauna roșu. Vinul alb, reinterpretarea modernă a tradiției, are un farmec aparte. Aromele lui luminoase și florale devin calde și moi în contact cu mere, miere și ghimbir. Pentru cei care preferă o variantă delicată, Feteasca Regală Varancha este ideală. Are prospețime, finețe și acea expresivitate naturală care îi permite să se transforme într-un vin alb fiert elegant și surprinzător de aromat.
Și apoi este rosé-ul — jucăuș, parfumat, o alegere pentru cei care vor altceva. Traminer Roz Tectonic aduce note florale, petale de trandafir și fructe roșii delicate, care devin absolut fermecătoare atunci când sunt încălzite cu condimente fine. Rezultatul este un vin fiert într-o nuanță superbă, cu o aromă ce îmbină tradiția cu un aer modern.
În final, alegerea vinului pentru vinul fiert ține de gust, de moment și de atmosfera pe care vrei să o creezi. Dar un lucru rămâne valabil: un vin bun va da întotdeauna un vin fiert bun. Așa cum o sticlă bine aleasă de la Crama Girboiu poate transforma o simplă seară de iarnă într-o experiență caldă, parfumată și memorabilă.
Rețeta tradițională de vin fiert românesc nu s-a născut în bucătării sofisticate și nici nu a fost vreodată despre perfecțiune. A apărut firesc, în gospodării modeste, acolo unde vinul era mereu la îndemână, iar iarna cerea o băutură caldă, în stare să aline frigul. De aceea, și astăzi, cel mai bun vin fiert rămâne cel făcut simplu, cu ce ai în casă și cu multă răbdare.
Totul începe cu o oală solidă, așezată pe foc mic. În ea se toarnă vinul roșu —vinul nu se grăbește niciodată. Se lasă să se încălzească lent, fără fierbere, pentru că fierberea îi ia sufletul și îi alungă alcoolul. În timp ce vinul începe să se încălzească, se adaugă merele. Felii subțiri, tăiate din mere de iarnă, cele care au stat bine în beci și au păstrat un parfum discret, dulceag. Merele sunt cele care dau vinului fiert românesc acea notă blândă, profund familiară, complet diferită de aromele citrice ale variantelor occidentale.
Într-un colț al oalei se presară două-trei boabe de piper, un obicei vechi, în special în Ardeal, care adaugă o căldură subtilă, abia perceptibilă, dar surprinzător de plăcută. Dacă gospodina avea norocul să fi ascuns în dulap un baton de scorțișoară, îl punea cu grijă, ca pe o comoară — scorțișoara nu a fost niciodată un ingredient banal în casele de la sat. Cuișoarele, când existau, se foloseau cu zgârcenie, pentru că erau scumpe și rare. Dar punerea lor în oală umplea casa de o aromă care amintea de sărbătoare.
Zahărul nu se adăuga direct în vin. În mod tradițional, se ardea întâi separat. O lingură sau două de zahăr se presărau într-un ibric sau chiar pe fundul oalei mare, lăsate să capete culoare aurie-brună, până când începeau să miroasă a caramel. Acest caramel se amesteca apoi cu vinul cald, dându-i o culoare mai intensă și o aromă catifelată, ușor amăruie, inconfundabilă.
Vinul nu trebuie lăsat să fiarbă. Se ține doar cât să fumege ușor, ca o respirație caldă într-o zi de iarnă. În acele minute, merele lasă în vin un strop din dulceața lor, condimentele își deschid aromele, iar vinul devine o poveste în sine. Când mirosul umple bucătăria și începe să aducă aminte de serile la bunici, vinul fiert este gata.
Se toarnă în căni groase, cel mai adesea din ceramică, pentru că acestea țin mai bine caldul. Vinul este roșu, dens, aromat, cu bule mărunte de abur care poartă în ele tot ce are iarna mai frumos: liniște, familie, foc în sobă, dragoste, tradiție.
Aceasta este rețeta autentică de vin fiert românesc — simplă, curată, caldă și profund emoțională. Și, deși astăzi avem acces la tot felul de condimente exotice, nimic nu înlocuiește gustul acestui vin fiert care vine din trecut, făcut cu mâini harnice și inimi calde.
Deși vinul fiert tradițional românesc este simplu și direct, lumea modernă, cu accesul ei la condimente exotice și la vinuri din ce în ce mai diverse, a redeschis complet universul acestei băuturi de iarnă. Vinul fiert s-a transformat într-un mic ritual gastronomic, un spațiu de joacă pentru cei care iubesc aromele și experimentele culinare.
Astăzi, scorțișoara nu mai este o raritate, ci o prezență obișnuită în orice bucătărie. Un baton adăugat în oala cu vin aduce o dulceață discretă, aproape balsamică, care dă vinului un parfum cald, sărbătoresc. Cuișoarele, atât de prețioase cândva, sunt acum folosite cu încredere, câte 3–5 bucăți, pentru că aroma lor intensă poate domina ușor băutura. Adăugate cu măsură, dau vinului o profunzime aromatică ce rămâne pe cerul gurii mult timp după prima înghițitură.
Tot din bucătăriile Europei a ajuns la noi și anasonul stelat, o stea aromată care aduce un parfum dulce și ușor mentolat, perfect pentru vinurile roșii și rosé. În vinul alb fiert, anasonul aduce o eleganță aparte, o claritate aromatică ce amintește de ceaiurile fine de iarnă.
Apoi este ghimbirul, care a devenit vedeta reinterpretărilor moderne. O felie subțire sau două sunt suficiente pentru a adăuga prospețime vinului, o notă caldă și ușor picantă care trezește papilele și dă vinului fiert un caracter energic, contemporan. În combinație cu vin alb, ghimbirul creează poate cea mai modernă variantă de vin fiert: luminoasă, parfumată, cu un echilibru între dulce, acrișor și aromat.
Lemongrass-ul, tot mai prezent în bucătăria fusion, aduce o notă citrică rafinată, în timp ce cardamomul verde oferă un parfum dulce, delicat, ușor floral. Sunt condimente care nu existau în tradiția românească, dar care au fost adoptate frumos în ultimii ani de cei care iubesc explorările gastronomice.
Nici citricele nu pot fi ignorate. Deși nu fac parte din rețeta tradițională românească, ele au devenit astăzi un simbol al vinului fiert modern. Felii de portocală, mandarine sau chiar grapefruit pot transforma o cană obișnuită într-o băutură vibrantă, cu prospețime și culoare. În vinul alb, coaja de lămâie și cea de portocală creează o aromă elegantă, curată, foarte potrivită pentru gustul contemporan.
În final, tehnica rămâne aceeași ca în trecut: vinul nu trebuie lăsat să fiarbă. Fierberea agresivă împrăștie aromele, evaporă alcoolul și lasă în urmă o băutură plată. Vinul trebuie încălzit cu blândețe, la foc mic, lăsat să infuzeze lent, ca un ceai parfumat. Astfel aromele rămân intacte, vinul capătă personalitate, iar condimentele își eliberează parfumul treptat, fără să domine.
Astăzi, vinul fiert poate fi tradițional, poate fi modern, poate fi minimalist sau spectaculos. Poate fi băut la căldura casei, la târgurile de Crăciun sau chiar la evenimente elegante. Indiferent de forma pe care o ia, el aduce aceeași emoție: un gust cald, reconfortant, care spune că iarna a venit și că e vremea să ne adunăm în jurul mesei, cu sufletul liniștit.
Vinul fiert nu este doar o băutură care se savurează singură. El poate însoți, cu delicatețe sau intensitate, preparatele tradiționale ale iernii și deserturile care dau farmec sărbătorilor. Fiecare variantă de vin fiert – roșu, alb sau rosé – își găsește propria familie de gusturi pe care le îmbrățișează și le completează.
Vinul roșu fiert, cu aromele lui calde de fructe negre, mere coapte și condimente, merge cel mai bine cu mâncăruri care au aceeași structură profundă. O cană aburindă de vin roșu fiert se potrivește minunat lângă tobă, caltaboș sau un platou de mezeluri tradiționale, pentru că dulceața discretă a vinului rotunjește gustul sărat al preparatelor. Dar poate cel mai frumos pairing rămâne cel cu friptura de porc de sărbători, rumenă și suculentă, care, în compania vinului cald, capătă o aromă complet nouă, mult mai rotundă și mai parfumată.
Vinul alb fiert creează o altă poveste, mai delicată și mai luminoasă. Aromele lui florale și citrice îl fac perfect pentru preparate mai fine: brânzeturi cremoase, pui la cuptor cu ierburi, plăcinte cu brânză dulce sau chiar quiche-uri moderne. Vinul alb fiert, mai ales cel din Șarbă sau Tămâioasă Românească, se potrivește de minune cu deserturile ușoare: chec cu lămâie, biscuiți cu unt, turtă dulce sau cornulețe cu gem. Prospețimea lui echilibrează dulceața deserturilor, creând un contrast armonios.
Vinul rosé fiert, o bijuterie modernă, se potrivește cu preparate jucăușe și aromate. Este minunat alături de brânzeturi fine, platouri de finger food, tarte cu fructe roșii și deserturi de ciocolată albă. Parfumul lui de zmeură și căpșuni calde adaugă o notă festivă fiecărui moment. Iar dacă îl servești alături de camembert copt cu nucă, miere și rozmarin, ai deja un pairing care poate concura cu orice experiență gourmet europeană.
Există însă și pairing-uri care s-au născut din tradiție pură. Vinul roșu fiert merge aproape instinctiv cu cozonacul proaspăt, iar vinul alb fiert se desăvârșește lângă gutuia coaptă, un desert vechi, uitat de unii, dar incredibil de gustos în zilele reci de decembrie. Pentru cei care adoră deserturile sofisticate, vinul alb sau rosé fiert poate acompania foie gras, pate de casă, tartine cu dulcețuri migdale sau chiar o plăcintă fragedă cu mere și scorțișoară.
Indiferent de combinație, pairing-ul cu vin fiert are o regulă simplă: armonia. Preparatul și băutura trebuie să împărtășească aceeași stare — caldă, aromată, festivă. Vinul fiert nu cere pretenții. Cere doar un preparat care să-i înțeleagă aromele și un moment în care să fie savurat pe îndelete.
Vinul fiert este una dintre acele băuturi care trec dincolo de simplul gust. Este emoție, tradiție și comfort. Este felul în care românii au înfruntat iernile lungi, dar și modul în care au sărbătorit momentele importante. E băutura care încălzește, povestește, adună oamenii laolaltă și transformă orice seară obișnuită într-una cu parfum de sărbătoare.
Astăzi, vinul fiert poate fi pregătit în feluri infinite — tradițional, cu mere și piper, modern, cu anason, ghimbir și citrice, sau rafinat, cu vinuri alese și condimente rare. Fiecare variantă spune o poveste diferită, dar toate păstrează aceeași esență: bucuria iernii.
Iar când alegerea vinului se îndreaptă către o sticlă bună, fie ea proaspătă și fructată, complexă și matură sau delicată și florală, vinul fiert devine o experiență în sine.
Fie ca iarna aceasta să vină cu liniște, cu seri calde în jurul mesei și cu o cană aburindă de vin fiert — un gest mic, dar atât de plin de magie.
Pentru că vinul fiert trezește, în fiecare iarnă, curiozități și întrebări legate de rețete, condimente și tehnici, am adunat mai jos cele mai frecvente nelămuriri ale cititorilor. Răspunsurile sunt clare, practice și te ajută să pregătești un vin fiert delicios, fie că alegi varianta tradițională sau o reinterpretare modernă.
Recomandarile Noastre
